culese cu grija

„Ia cu tine surâsul unui orb obsedat de ţipetele sinistre ale fantomelor, ia cu tine lacrimile unei orfane urâţite de cruzimea oamenilor, ia cu tine rugîciunea unui deţinut pe care temnicerii l-au redus la muţenie...ia-le cu tine în trecerea ta prin viaţă.”
„Numai când îţi vine să strigi cu adevărat şi nu o faci, strigi cu adevărat.”
„De ce să fii disperat? Pentru ce să renunţi la luptă? O lacrimă, o rugăciune pot schimba cursul evenimentelor. Un fragment de melodie poate conţine toată bucuria lumii, eliberând-o, acţionând asupra destinului.”
„...aproape toamnă...pe pământ şi în suflet...E târziu... Se aud ecouri de distrugere din depărtări, dar ecoul dragostei Lui e mai puternic decât toate ecourile pământului... Cum îmi trăiesc eu viaţa şi cu tine amplifică ecoul Lui sau îl estompează...
...aproape toamnă...aproape întuneric...aproape...”
„Pământul ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine mai profund decât toate cărţile...pentru că ni se potriveşte. Omul se descoperă pe sine atunic când îşi măsoară puterile cu obstacolele.”
„Adevărata putere stă în supunere faţă de planurile lui Dumnezeu, indiferent dacă această supunere înseamnă cruce.”
„Poartă Tu rănile acestea făcute în adânc...Poartă-le Tu în rănile din mâinile Tale... Poate aşa ne va fi mai uşor să le ducem pe cale.”
„Adevărul nu insultă, ci serveşte duşuri reci prostiei calde.”
„Cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare.”
„Nu întotdeauna suntem din ţara care ne-a văzut născundu-ne şi de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Cei care sunt făcuţi în felul acesta se simt ca exilaţi în oraşul lor, străini lângă căminul lor şi munciţi de o nostalgie inversă.” (M.Eminescu)
„Închid pleoapele şi ascult...De pacea largă legănat mi-adoarme sufletu-mpăcat/Ca un copil ce-a plâns prea mult.”
„Pot să iubească săracii, nebunii, chiar şi cei falşi, dar niciodată cei ocupaţi.”
„Paşii se opresc. Mă caut în amintire: de unde vin? Mă caut în zare: unde merg? Mă caut în pulberea pământului şi printre hârburi de cer: cine sunt?”
„Pisica nu prinde şoareci cu clopoţelul la gât.”
„Spre Tine, Doamne, gândul îmi înalţ...Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalţ. Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele doar conştiinţa mişeliei mele.”
„Suferinţa nu e niciodată fără sens pentru că Dumnezeu Însuşi a suferit.”
„Oamenii se întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru că au făcut imprudenţa de a se cunoaşte. Se despart, dar nu se uită.”
„Dragostea îşi dă seama instinctiv de ceea ce are nevoie omul care suferă. Nu poţi rămâne indiferent când acela pe care îl iubeşti are capul plecat.”
„Doamne!...Câtă tristeţe şi frunză! Te dărui şi n-ai cui!...Te dărui...nimănui!”
„E mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visurile tale, decât să fii înfrânt fără a şti măcar pentru ce lupţi.”
„...de răni fac haz cei nerăniţi cândva.” (Shakespeare)